"Frica
de Domnul se rărește pe zi ce trece și în unele locuri de închinare
poate fi pus anunțul: “Pierdut frica de Domnul. O declarăm nulă”.
Când frica de Domnul lipsește în primul rând va
lipsi respectul pentru lucrurile sfinte. Cei care vor aduce Biblia cu ei
la adunare vor fi tot mai rari și priviți tot mai ciudat. Cei care nu
se închină la icoanele numite „ceasuri” se vor rări pe zi ce trece.
Cântarea va fi prea lungă ori prea scurtă, prea lentă ori prea ritmată
pentru pretențiosul membru care vine la “și 10” și intră în alertă la
“fără 10” ca și elevii care așteaptă pauza.
La rugăciune nu va mai trebui să te pleci nici pe genunchi nici să te
ridici în picioare că doar poți vorbi cu Dumnezeu și picior peste
picior de pe scaunul confortabil care te face să nu închizi ochii
sperând că se apropie momentul sublim anunțat prin strigarea “cu pacea
Domnului adunarea se eliberează…”.
Când frica de Domnul lipsește atitudinea numită
pioșenie va fi și ea pe cale de dispariție. Adunarea va fi tot mai
asemănătoarea cu teatrul unde poți mesteca gumă, mai iei câte-o gură de
suc dacă ți-e sete, mai navighezi pe net un pic dacă predica nu îți
convine și pleci acasă mulțumit că nici de data asta nu s-a legat nimeni
de tine. Doar îți plătești cotizația, ai ajutat la construcția adunării
și nu dorești nimic altceva decât să fii lăsat în pace.
Când frica de Domnul lipește slujitorii pot fi
bârfiți fără ca bârfitorul să aibă obrazul roșu sau bătăile inimii
schimbate (ca și atunci când David a făcut numărătoarea poporului).
Oamenii care pierd frica de Domnul se vor comporta ca și copiii de
grădiniță deoarece nu au intrat încă în prima clasă a școlii unde se
predau cursurile la zi despre înțelepciune:
Proverbele 9:10 “Începutul înţelepciunii este frica de Domnul şi ştiinţa sfinţilor este priceperea. ”
Cei care pierd frica de Domnul își vor da deseori cu părerea fără să
fie întrebați, vor avea pretenția că știu rezolva integrale și derivate
în școala lui Christos, vor veni mereu cu soluții pentru un nou comitet
de unde bineînțeles ei nu trebuie să lipsească, vor fi mereu nemulțumiți
de cine e pus la slujire sau cine e invitat la predică.
Când frica de Domnul lipsește oamenii vor micșora distanța dintre ei și păcat zilnic:
Iov 28:28 “Apoi a zis omului: ‘Iată, frica de Domnul, aceasta este înţelepciunea; depărtarea de rău este pricepere’.””
dar în același timp vor părea deosebit de spirituali în lucrurile în care nimeni nu se pricep mai bine ca ei.
Când frica de Domnul lipsește adunarea se transformă
din spital pentru cei bolnavi în cinematrograf pentru cei care au
nevoie de distracție ca să nu-și scoată foaia de membru și să plece. Vor
dori să audă glume în predică, jocuri de lumini la “piese”, o atmosfera
cât mai destinsă ca păcătoșii să nu mai țină capul plecat și să se
simtă deosebit într-un cadru numit pe nedrept “prezența lui Dumnezeu”.
Ceva aflat la polul opus față de tunetele și fulgerele cu care s-au
întâlnit evreii în pustie când au simțit până în măduva oaselor ce
înseamnă frica de Domnul.
Când frica de Domnul lipsește cei care merg la amvon
trebuie să aibă o grijă deosebită să vorbească mereu știind că
“persoanele de față” se exclud… Adică vom vorbi extrem de rar despre
păcat și deosebit de des despre marea bunătate și dragoste a lui
Dumnezeu care ne iubește așa cum suntem de păcătoși fără să dorească să
ne schimbe vreodată.
Când frica de Domnul lipsește oamenii vor avea
impresia că vin la adunare ca să socializeze nu să se închine lui
Dumnezeu și se vor comporta ca atare. Vor face orice să atragă atenția
celui din jur, să se afișeze, să se mândrească și să poată merge acasă
satisfăcuți că au fost remarcați… de oameni prin ceea ce au nu de
Dumnezeu prin ceea ce sunt…
Când frica de Domnul lipește… lista poate continua.
Dar când vine frica de Domnul? Când predica simți că e pentru tine nu
pentru cel de lângă tine? Când îți dai seama că trebuie să te apropii
de Dumnezeu și să mărești distanța dintre tine și păcat?
Când vine frica de Domnul adunarea va deveni
locul unde sfinții se smeresc (din interior până în exterior), unde își
dau seama că se întâlnesc cu cel care guvernează Universul, cu Fiul care
a murit în chinuri pentru păcatele noastre și cu Duhul Sfânt care
atinge inimile reci și le face să bată a reverență.
Când vine frica de Domnul înțelegem că
slujitorii nu sunt acolo în față să ne satisfacă nouă dorințele firești
ci sunt puși acolo de Dumnezeu să ne ghideze prin labirintul periculos
al acestei lumi spre cer. Și ei vor avea nevoie de rugăciunile și postul
nostru ca să primească mesaje clare de la Dumnezeu ca să nu rămânem în
școala înțelepciunii doar la clasa întâi.
Când vine frica de Domnul înțelegem câ
Dumnezeu e un foc mistuitor ca și un vulcan spre care dacă nu mergi pe
singurul drum corect trasat de Fiul Său vei avea de-a face cu lava
mâniei și a temperaturii ridicate.
Când vine frica de Domnul ea nu ține doar
duminica două ore ci toată săptămâna. Adevărul spus pe jumătate nu va
mai exista luni, închinarea din odăiță nu va lipsi nici marțea, altarele
familiale vor fi și miercurea. Umblarea cu respect față de Dumnezeu va
fi o bucurie iar Numele Lui nu va fi folosit în batjocură.
Când vine frica de Domnul vom umbla cu teamă de Dumnezeu atât la școala cât și la locul de muncă.
1 Petru 1:17 “Şi dacă chemaţi ca Tată pe Cel ce judecă fără
părtinire pe fiecare după faptele lui, purtaţi-vă cu frică în timpul
pribegiei voastre; “
Ne va fi teamă de Dumnezeu nu din cauza iadului ci din cauza prețului cu care am fost răscumpărați și salvați de acolo…
1 Petru 1:18 “căci ştiţi că nu cu lucruri pieritoare, cu argint
sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire pe care-l
moşteniserăţi de la părinţii voştri, “
1 Petru 1:19 “ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur şi fără prihană. “" Amin!
Keine Kommentare:
Kommentar veröffentlichen