Psalmul 107
„Lăudaţi pe Domnul, căci este bun,
căci în veac ţine îndurarea Lui!”
Aşa să zică cei răscumpăraţi de
Domnul, pe care i-a izbăvit El din mâna vrăjmaşului,şi pe care
i-a strâns din toate ţările: de la răsărit şi de la apus, de la miazănoapte şi
de la mare.
Ei pribegeau
prin pustiu, umblau pe căi neumblate, şi nu găseau nicio cetate, unde să poată
locui. Sufereau de foame şi de sete; le tânjea sufletul în ei.
Atunci, în strâmtorarea lor au
strigat către Domnul, şi El i-a izbăvit din necazurile lor; i-a călăuzit pe
drumul cel drept, ca să ajungă într-o cetate de locuit.
O, de ar
lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui şi pentru minunile Lui faţă de
fiii oamenilor! Căci El a potolit setea sufletului însetat şi a umplut de
bunătăţi sufletul flămând.
Cei ce
şedeau în întuneric şi umbra morţii trăiau legaţi în ticăloşie şi în fiare, pentru
că se răzvrătiseră împotriva cuvintelor lui Dumnezeu, pentru că nesocotiseră
sfatul Celui Preaînalt.
El le-a
smerit inima prin suferinţă: au căzut, şi nimeni nu i-a ajutat.
Atunci, în strâmtorarea lor,
au strigat către Domnul, şi El i-a izbăvit din necazurile lor. I-a scos din
întuneric şi de umbra morţii şi le-a rupt legăturile.
O, de ar
lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui şi pentru minunile Lui faţă de
fiii oamenilor! Căci El a sfărâmat porţi din aramă şi a rupt zăvoare din fier.
Nebunii,
prin purtarea lor vinovată şi prin nelegiuirile lor, ajunseseră nenorociţi. Sufletul
lor se dezgustase de orice hrană, şi erau lângă porţile morţii.
Atunci, în strâmtorarea lor,
au strigat către Domnul, şi El i-a izbăvit din necazurile lor; a trimis
cuvântul Său şi i-a tămăduit şi i-a scăpat de groapă.
O, de ar
lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui şi pentru minunile Lui faţă de
fiii oamenilor! Să-I aducă jertfe de mulţumiri şi să vestească lucrările Lui cu
strigăte de bucurie.
Cei ce se
coborâseră pe mare în corăbii şi făceau negoţ pe apele cele mari, aceia au
văzut lucrările Domnului şi minunile Lui în mijlocul adâncului.
El a zis şi
a pus să sufle furtuna, care a ridicat valurile mării. Se suiau spre ceruri, se
coborau în adânc; sufletul le era pierdut în faţa primejdiei. Apucaţi de
ameţeală, se clătinau ca un om beat, şi zadarnică le era toată iscusinţa.
Atunci, în strâmtorarea lor,
au strigat către Domnul, şi El i-a izbăvit din necazurile lor. A oprit furtuna,
a adus liniştea, şi valurile s-au potolit. Ei s-au bucurat că valurile s-au liniştit, şi Domnul i-a dus în limanul
dorit.
O, de ar
lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui şi pentru minunile Lui faţă de
fiii oamenilor! Să-L înalţe în adunarea poporului şi să-L laude în adunarea
bătrânilor!
El preface
râurile în pustiu, şi izvoarele de apă, în pământ uscat, ţara roditoare în ţară
sărată, din pricina răutăţii locuitorilor ei. Tot El preface pustiul în iaz, şi
pământul uscat, în izvoare de ape. Aşază acolo pe cei flămânzi, şi ei
întemeiază o cetate ca să locuiască în ea; însămânţează ogoare, sădesc vii şi-i culeg
roadele. El îi
binecuvântă, şi se înmulţesc nespus, şi nu le împuţinează vitele. Dacă sunt
împuţinaţi şi apăsaţi prin asuprire, nenorocire şi suferinţă, El varsă
dispreţul peste cei mari şi-i face să pribegească prin pustiuri fără drum, dar
ridică pe cel lipsit, izbăveşte pe cel nevoiaş şi înmulţeşte familiile ca pe
nişte turme.
„Oamenii
fără prihană văd lucrul acesta şi se bucură, şi orice nelegiuire îşi închide
gura!”
Cine este
înţelept să ia seama la aceste lucruri şi să fie cu luare aminte la bunătăţile
Domnului.”
Amin! Amin!