...acum 17 ani imi spunea instructorul de conducere: "Cristina, la STOP...opresti!" :)...da, da, m-am gandit, dar daca vezi ca nu vine nici o masina, ce rost are?...pot sa incetinesc si sa trec intersectia...DAR: l-am ascultat de atunci! De fiecare data cand vad un semn de STOP...opresc masina. :) Pana azi, mi s-a parut cam degeaba...pana azi. :).Conducand mai inainte, seara, intuneric, ajung la un STOP...si ce fac? Instinctiv opresc si ca intotdeauna ii aud vorba lui "Cristina, la STOP...opresti!". In momentul cand am oprit vad exact in fata mea o bicicleta (cu lumina mica) si aproape invizibila noaptea. Daca nu a-si fi oprit, nu l-asi mai fi putut evita. L-asi fi calcat 100%. A fost o milisecunda!
Concluzia: ASCULTAREA=Intelepciune..."Şi am văzut că înţelepciunea este cu atât mai de folos decât nebunia, cu cât este mai de folos lumina decât întunericul;"
Domnul sa va pazeasca!
P.S. Instructorul meu a murit acum catva timp de cancer ...cred ca nemantuit :(( . Of.
Keine Kommentare:
Kommentar veröffentlichen